Cu acest prilej, în municipiul Orhei a fost organizată o acțiune de comemorare la monumentul dedicat victimelor Holocaustului, creație a sculptorului Naum Epelbaum. Evenimentul a reunit reprezentanți ai administrației publice locale și raionale, reprezentanți ai comunității evreiești precum și cetățeni ai municipiului Orhei.

Participanții au depus flori în semn de respect și profundă aducere-aminte în memoria victimelor tragediei. Ulterior, acțiunea de comemorare a continuat la monumentul amplasat pe teritoriul cimitirului evreiesc din Orhei, un loc al tăcerii și al memoriei colective.

Totodată, Muzeul de Istorie și Etnografie din Orhei invită publicul să participe la expoziția dedicată comemorării victimelor persecuțiilor naziste. În cadrul acesteia, vizitatorii vor putea descoperi istoria comunității evreiești din Orhei prin documente autentice, fotografii de epocă, obiecte personale, materiale informative multilingve, precum și mărturii audio ale supraviețuitorilor. Evenimentul oferă o lecție de memorie și reflecție asupra trecutului, contribuind la promovarea educației, toleranței și respectului reciproc.

Potrivit estimărilor istorice, aproximativ 4.000 de evrei din raionul Orhei au fost victime ale genocidului din anii 1941–1945. În Basarabia, Bucovina și regiunea transnistreană, peste 300.000 de evrei, alături de aproximativ 50.000 de romi, au murit în urma deportărilor, execuțiilor și condițiilor inumane din lagăre și ghetouri.

Astăzi, mai mult ca oricând, este esențial să păstrăm vie memoria victimelor Holocaustului. A ne aminti nu este doar un act de respect față de trecut, ci o datorie față de viitor. Numai cunoscând și asumând greșelile istoriei putem preveni repetarea lor și putem construi o societate bazată pe solidaritate, umanitate și pace.

„Nu voi uita niciodată acea noapte,

prima noapte în lagăr,

care mi-a transformat viața într-o lungă noapte

sigilată de șapte ori.

Nu voi uita niciodată acel fum.

Nu voi uita niciodată micile fețe ale copiilor

ale căror trupuri le-am văzut transformate în fum

sub un cer tăcut.

Nu voi uita niciodată acele flăcări

care mi-au mistuit credința pentru totdeauna.

Nu voi uita niciodată tăcerea nopții

care m-a lipsit pentru veșnicie de dorința de a trăi.

Nu voi uita niciodată acele momente

care mi-au ucis Dumnezeu și sufletul

și mi-au transformat visele în cenușă.

Nu voi uita niciodată aceste lucruri,

chiar dacă aș fi condamnat să trăiesc

atât cât Dumnezeu Însuși.

Niciodată…” - Elie Wiesel